Potrivit art. 202 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, părțile sociale pot fi transmise între asociați, fără ca legea să impună aprobarea calificată prevăzută pentru transmiterea către terți. În schimb, transmiterea către persoane din afara societății este supusă unor condiții suplimentare. Conform art. 202 alin. (2), dacă actul constitutiv nu prevede altfel, transmiterea către terți este permisă numai dacă a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social. Regula are un caracter supletiv, asociații putând deroga de la ea prin actul constitutiv. La prima convocare, pragul legal de 75% se raportează în mod imperativ la întregul capital social subscris, iar nu doar la cel reprezentat în cadrul ședinței. Tot odată, pentru această aprobare specială, norma nu mai cumulează majoritatea numerică a asociaților prevăzută de dreptul comun al art. 192 alin. (1) din Lege.

Pentru hotărârile supuse regulii generale, art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 consacră, în cazul în care actul constitutiv nu prevede altfel, regula dublei majorități: majoritatea absolută a asociaților (mai mult de jumătate din numărul total al asociaților) și majoritatea absolută a părților sociale (mai mult de jumătate din totalul părților sociale).

În doctrină această regulă este denumită „dubla majoritate”, întrucât cele două condiții trebuie întrunite cumulativ. Rațiunea reglementării este aceea de a evita situația în care un asociat care deține o participație semnificativă impune singur voința societară sau, dimpotrivă, o majoritate numerică de asociați cu participații reduse adoptă hotărâri împotriva intereselor celui care deține majoritatea capitalului.

Trebuie precizat că art. 192 alin. (2), care prevedea regula unanimității pentru modificarea actului constitutiv, a fost abrogat la 26 noiembrie 2022 prin Legea nr. 265/2022. Prin urmare, ca regulă, asemenea modificări intră sub incidența art. 192 alin. (1), sub rezerva dispozițiilor legale speciale și a clauzelor statutare aplicabile.

Astfel, la prima convocare a adunării asociaților, existența dublei majorități trebuie verificată prin raportarea voturilor la numărul total al asociaților și la totalul părților sociale, nu doar la persoanele care participă și își exprimă votul. Simpla deținere a unei majorități a capitalului social nu este suficientă în măsura în care nu este întrunită și majoritatea numerică a asociaților. În egală măsură, majoritatea asociaților nu poate adopta valabil o hotărâre dacă nu reprezintă și majoritatea părților sociale. Cvorumul privește participarea necesară pentru deliberare, în timp ce majoritatea privește voturile necesare adoptării hotărârii.

Problema capătă relevanță practică în situația neprezentării unuia sau mai multor asociați la convocare. Absența acestora poate conduce la imposibilitatea întrunirii condițiilor cerute de lege pentru adoptarea hotărârii, chiar dacă asociații prezenți reprezintă o parte importantă a capitalului social. Astfel, într-o societate formată din trei asociați, dintre care unul deține 50% din capitalul social, iar ceilalți câte 30%, respectiv 20%, participarea exclusivă a asociatului cu 50% nu permite adoptarea unei hotărâri supuse regulii generale, întrucât nu este îndeplinită nici condiția majorității absolute a capitalului social, nici aceea a majorității asociaților. Procentul de 50% nu constituie majoritate absolută. Nici voturile cumulate ale asociaților cu 30% și 20% nu sunt suficiente: acești asociați reprezintă două persoane din trei, dar numai 50% din capitalul social.

Prin urmare, la prima convocare, neprezentarea asociaților poate genera un veritabil blocaj decizional, mai ales în societățile caracterizate printr-un număr redus de asociați și o distribuție inegală a participațiilor sociale. Pentru a asigura funcționarea societății, legea însăși reglementează reconvocarea prin art. 193 alin. (3), iar actul constitutiv poate detalia regulile aplicabile.

Potrivit art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți. Mecanismul există, așadar, și în lipsa unei clauze statutare care să îl reproducă. Textul nu consacră însă expres formula „majoritatea simplă a asociaților prezenți”, iar stabilirea voturilor necesare între participanți trebuie corelată cu actul constitutiv și cu art. 193 alin. (1), potrivit căruia fiecare parte socială conferă un vot.

Aplicarea reconvocării presupune respectarea procedurii de convocare, constatarea neîntrunirii majorității la prima ședință și păstrarea ordinii de zi. Potrivit art. 195 alin. (3), convocarea se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înaintea ședinței, cu indicarea ordinii de zi. Prin Decizia nr. 55 din 21 septembrie 2020, ÎCCJ a stabilit că, pentru această modalitate de comunicare, termenul curge de la ajungerea convocării la destinatar.

Neprezentarea fizică nu echivalează întotdeauna cu absența de la deliberare: art. 195¹ permite participarea și votarea prin mijloace electronice, cu respectarea condițiilor legale. De asemenea, art. 191 alin. (2) permite votarea prin corespondență dacă actul constitutiv prevede această modalitate.

O asemenea soluție este justificată de necesitatea asigurării funcționării normale a societății și de prevenirea blocajelor prin refuzul sistematic de participare la ședințe. Totuși, posibilitatea adoptării hotărârilor la a doua convocare trebuie analizată în raport cu normele legale incidente, cu actul constitutiv și cu natura hotărârii supuse votului. Simpla neprezentare nu constituie, prin ea însăși, un abuz de drept și nu valorează vot favorabil ori consimțământ tacit.

În materia cesiunii părților sociale către terți, condiția prevăzută de art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind aprobarea de către asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social are caracter special, dar supletiv. Din perspectiva raportului dintre norma specială și norma generală, se poate interpreta că, în lipsa unei derogări statutare aplicabile cesiunii, pragul de 75% din capitalul social trebuie respectat și la a doua convocare. Totuși, această interpretare nu este enunțată expres în art. 193 alin. (3) și nu trebuie prezentată drept singura soluție posibilă.

În sens contrar, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 128 din 6 octombrie 2009, a statuat că dispozițiile art. 193 alin. (3) se aplică și în cazul aprobării prevăzute de art. 202 alin. (2), întrucât textul legal nu distinge în funcție de natura hotărârii sau de majoritatea cerută. În speță, instanța a validat o cesiune de părți sociale către un terț, aprobată la a doua convocare cu votul asociaților reprezentând 70% din capitalul social. Deși hotărârea este anterioară modificărilor legislative din anii 2020 și 2022 și nu constituie o dezlegare obligatorie cu caracter general, aceasta ilustrează existența unei orientări judiciare contrare excluderii categorice a aplicabilității art. 193 alin. (3) din Lege.

Rezultă că mecanismul celei de-a doua convocări trebuie interpretat împreună cu art. 202 alin. (2) și cu actul constitutiv. Pentru siguranța operațiunii, este prudentă obținerea aprobării reprezentând cel puțin 75% din capitalul social ori identificarea unei derogări statutare clare, aplicabile cesiunii. O clauză generală privind votul la a doua convocare trebuie interpretată în contextul întregului act constitutiv, pentru a stabili dacă și în ce măsură privește și admiterea unei terțe persoane în societate.

Totodata, opoziția creditorilor reprezintă o instituție juridică distinctă de mecanismul majorității necesare aprobării cesiunii de părți sociale. Prin Legea nr. 223/2020, au fost abrogate, cu efect de la 5 noiembrie 2020, dispozițiile art. 202 alin. (2¹)–(2⁴), fiind astfel eliminat mecanismul special care suspendă efectele transmiterii părților sociale până la expirarea termenului de opoziție sau până la soluționarea definitivă a acesteia. În reglementarea actuală, creditorilor le rămâne la îndemână calea opoziției de drept comun, reglementată de art. 61–62 din Legea nr. 31/1990, formulată în scopul reparării prejudiciului cauzat prin modificarea actului constitutiv, în condițiile stricte ale acestor texte legale. Termenul de decădere pentru introducerea acesteia este, în principiu, de 30 de zile de la data publicării hotărârii AGA în Monitorul Oficial.

Separat, asociatul care nu a participat la adunare poate ataca hotărârea contrară legii sau actului constitutiv în termen de 15 zile, în condițiile art. 196 raportat la art. 132. Termenul curge, pentru SRL, de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărâre. Când se invocă motive de nulitate absolută, acțiunea este imprescriptibilă și poate fi formulată de orice persoană interesată.

Potrivit art. 203, transmiterea părților sociale se înscrie în registrul comerțului și în registrul asociaților, iar efectele față de terți se produc numai din momentul înscrierii în registrul comerțului. Actualizarea actului constitutiv și depunerea actului modificator se realizează potrivit art. 204 alin. (4) din Lege.

În plus, dispozițiile art. V din Legea nr. 239/2025, astfel cum au fost modificate prin art. I din OUG nr. 13/2026, instituie o serie de formalități fiscale imperative în materia transmiterii părților sociale ale unui SRL, renunțându-se la limitarea inițială ce viza exclusiv asociatul care deținea controlul. Astfel, într-un termen de 15 zile de la data încheierii contractului de cesiune, cedentul, cesionarul sau societatea au obligația de a notifica organului fiscal central actul de transmitere și actul constitutiv actualizat. Pentru restanțele fiscale și celelalte creanțe bugetare, societatea ori cesionarul trebuie să constituie garanții, fiind obligatorie dovedirea acordului organului fiscal asupra acestora la momentul solicitării înregistrării mențiunii. Îndeplinirea acestor cerințe este verificată de Oficiul Registrului Comerțului, iar în ipoteza în care obligațiile reflectate în certificatul de atestare fiscală nu sunt stinse în termen de 60 de zile de la înregistrarea cesiunii, organul fiscal va proceda la executarea garanțiilor constituite.

În concluzie, regimul juridic al cesiunii părților sociale în cadrul societății cu răspundere limitată reflectă necesitatea concilierii libertății de circulație a participațiilor sociale cu protecția intereselor asociaților existenți. În acest context, regulile privind majoritățile și cvorumul dobândesc o importanță deosebită, întrucât ele determină condițiile în care poate fi exprimată voința societară.

Regula dublei majorități aplicabilă la prima convocare, în condițiile art. 192 alin. (1), urmărește realizarea unui echilibru între criteriul personal și cel patrimonial al participării la societate. În același timp, posibilitatea organizării unei a doua convocări reprezintă un mecanism legal destinat prevenirii blocajelor generate de neprezentarea asociaților.

Cu toate acestea, în cazul cesiunii părților sociale către terți, cerința aprobării de către asociații reprezentând o majoritate calificată a capitalului social rămâne aplicabilă și nu poate fi înlăturată prin simpla utilizare a regulilor privind convocările succesive. Astfel, în cazul cesiunii părților sociale către terți, analiza trebuie să pornească de la regula prevăzuta de art. 202 alin. (2), de la clauzele actului constitutiv și de la relația acestora cu art. 193 alin. (3) din Lege.

Av. Iohanna Simovici